Tezaurul Romaniei dupa 1945
Prof. dr. Nicolae Constantinescu, Romania Libera, 12 August 2006
In iunie 1996, Cristian Paunescu si Marian Stefan dezvaluiau in "Magazin Istoric", intr-un articol intitulat "Operatiunea Tismana", continutul tezaurului Romaniei, care a fost transportat spre pastrare si protectie intr-un depozit dintr-o grota in zilele de 14,15 si 16 septembrie 1944.
Guvernul Romaniei decisese in 7 iulie 1944 ca Banca Nationala a Romaniei sa-si transporte si depoziteze stocul de aur la Manastirea Tismana, judetul Gorj, pentru a fi ferit de orice incercare de rapt. Desi intre timp avusesera loc evenimentele de la 23 august 1944, iar tara intrase sub ocupatie sovietica, actul de salvgardare isi urmase cursul iar tezaurul fusese plasat cu grija si discretie la Tismana.
De ce tot acest efort? Pe vremea aceea, forta financiara a unei tari era data de rezerva ei de aur, care conferea greutate in tranzactiuni monedei nationale: leul. Aurul garanta deci leul si-i stabilea compatibilitatea cu celelalte monede straine.
Iata de ce echipa BNR - dintre care-i amintim pe Virgil Netta -censor BNR, inginer Victor Brukner si architect Alexandru Antonescu -organe tehnice BNR, alaturi de alti 9 delegati BNR au purces intr-o prima faza la amenajarea grotei - terminata la 9 septembrie 1944 - dupa care a urmat transportul si depozitarea tezaurului, executate cu cea mai mare discretie.
Tezaurul depozitat continea 4035 casete in greutate bruta de 212.245,305 kg din care 189.673,99044 kg aur. Aceasta cantitate era deci echivalentul a aproape 19 vagoane de aur, reprezentate de monezi de aur, lingouri de aur de tip international si lingouri de aur de tip standard.
In afara tezaurului romanesc, a fost depozitata la Tismana si o cantitate de 3.057,450 kg aur polonez in pastrare.
In anul 1999, Ioan Scurtu si Gheorghe Buzatu scot la editura Paideia o carte despre "Istoria Romanilor in secolul XX". La pagina 421, aflam ca in momentul rasturnarii lui Ion Antonescu, Romania poseda cea mai mare rezerva de aur din istoria sa: 244,9 tone-deci 24 1/2 vagoane. Fata de aurul depozitat la Tismana, rezulta un plus de 32,7 tone, care nu a ajuns la grota de la Manastire.
In evolutia ulterioara a rezervei de aur a BNR, aceiasi istorici precizeaza ca in 1953 Romania mai avea doar 53,1 tone. Deci de la 24 ? vagoane de aur in 1944, au mai ramas ceva mai mult de 5 vagoane de aur in 1953.
Problema pe care o punem in fata opiniei publice si incercam a o deslusi priveste soarta celor peste 19 vagoane de aur, care au disparut din tezaurul Romaniei in primii ani ai ocupatiei sovietice.
Daca s-au platit datorii de razboi Đ atunci trebuia specificat in Conventia de Armistitiu ca platile s-au facut si in aur, daca s-a produs sau nu un rapt de catre sovietici - atunci acest lucru trebuie stabilit, trebuie deci confirmat si incepute demersuri in consecinta.
Din pacate nu posedam decat franturi de date, dar chestiunea este mult prea importanta, as zice este chiar vitala, fiindca daca raptul se confirma, ar insemna ca in secolul XX sovieticii si-au insusit tezaurul romanesc de doua ori in decurs de 50 de ani.
Meseria mea de chirurg mi l-a adus ca pacient in anii '70 pe avocatul Mircea Fartatescu, care fusese numit avocat din oficiu la procesul lui Ioan Antonescu din mai 1946 de la Judecatoria Sectorului IV Verde de pe str. Stirbey Voda din Bucuresti.
Avocatul Mircea Fartatescu mi-a povestit ca atunci cand li s-a dat cuvantul acuzatilor, Mihai Antonescu, a facut o referire la Ion Antonescu si a declarat: "Omul acesta a salvat Romania de la dezastru financiar, intrucat a vandut nemtilor petrolul si graul pe aur. Romania a terminat razboiul cu un leu intarit, de forta francului elvetian."In acel moment, din completul de judecata s-a ridicat un colonel sovietic, care vorbea romaneste si care a rostit urmatoarele cuvinte: "atunci tezaurul Romaniei este prada de razboi"....
In emisiunea ProPatria a TVRI din 14 XII 1992, un fost salariat al Bancii Nationale, declara ca sovieticii au ridicat de la BNR 40.000 kg aur fin, echivalentul a 400 miliarde lei (valoarea din 1938) sau a 50-60 miliarde dolari SUA.In cadrul aceleasi emisiuni, Victoria Petrescu, o alta fosta salariata a BNR in perioada 1944-1947, afirma ca locatia tezaurului a fost divulgata Moscovei de catre Ana Pauker. Conform celor declarate de ea, sovieticii au dispus topirea in lingouri STAS international a aurului BNR de unde au ridicat intr-o prima transa 13 vagoane.
In prezent nu exista date clare daca taina "grotei dela Tismana" a fost tradata si discutata de Comisia Aliata de Control (sovietica) si nici de ce informatii dispuneau serviciile secrete sovietice in legatura cu tezaurul Romaniei.
Evident ca si responsabilii BNR au intuit rapid vulnerabilitatea tezaurului Romaniei in fata invaziei sovietice. Octavian Iliescu, arata in revista "Bilant" din aprilie 2005, ca inca din 1945 BNR a initiat campania de vanzare catre populatie a aurului sub forma "cocoseilor". Din capul locului trebuie sa spunem ca aceasta a fost o forma de a ascunde aurul tezaurului de armata sovietica. Oricine subscria 100.000 lei la imprumutul de refacere a tarii, primea un cocosel de aur in schimbul a 15.000 lei. Prin legea stabilizarii monetare din 15 VIII 1947, comunistii au pus insa mana pe BNR, pe registrele ei si a inceput vanatoarea furibunda dupa proprietarii de cocosei.
Dupa 60 de ani de la aceste evenimente se impun cateva observatii:
1. In epoca moderna a ultimilor 200 de ani, nici o datorie de razboi nu a inclus confiscarea tezaurului unei tari.
2. Daca se confirma raptul tezaurului romanesc de catre sovietici, atunci el echivaleaza cu cea mai mare agresiune adusa natiei noastre, pusa in incapacitate de a-si putea sustine moneda nationala.
3. Conventia de armistitiu intre Romania si Rusia Sovietica a cuprins 20 articole, un protocol si 6 anexe. Ea prevedea in principal obligatia Romaniei de a intretine armata sovietica de ocupatie cu 2 miliarde dolari si apoi despagubiri platibile in 6 ani in marfuri - cereale, produse petroliere, masini, nave maritime si fluviale Đ in valoare totala de 300 de milioane dolari. Nicaieri nu exista vreo specificatie privitoare la plata in aur sau la tezaurul Romaniei.
4. In anii '50 au functionat pe teritoriul Romaniei intreprinderi mixte romano-sovietice de exploatare a bogatiilor tarii: Sovrompetrol, Sovromlemn,Sovromcuartit (pentru uranium), de gestiune a lor: Sovrombanc sau de monopol pe transporturi: Sovromtransport, TARS(transporturi aeriene romano-sovietice), ca sa le enumeram pe cele mai importante. Prin aceste intreprinderi mixte puterea sovietica a realizat profituri uriase, a spoliat bogatiile tarii ( vezi punga de petrol din zona Prahovei, care a fost secatuita sau minele de aur exploatate masiv).
5. In 1965 Nicolae Ceausescu impreuna cu Gheorghe Maurer, Niculescu Mizil si Alexandru Barladeanu au participat la Moscova la o intalnire cu Leonid Brejnev, prim secretar al CC al PCUS. Ceausescu a ridicat problema inapoierii tezaurului din 1917, la care raspunsul lui Brejnev a fost extrem de dur: "nici pana acum nu ne-ati platit daunele provocate in al doilea razboi mondial; v-am iertat de datorii si voi ne mai cereti tezaurul?!"
Orice comentariu privind buna credinta a sovieticilor/rusilor este de prisos.
Dar oare noi, romanii, trebuie sa stam in continuare cu mainile in san? Preluarea acestei probleme de catre cei care au acces la datele primare (BNR, MAE, CNSAS, SRI) si apoi de catre istorici sau de eventualii martori-supravietuitori, ar putea sa ne arate ceea ce nu stim despre tezaurul romanesc si in primul rand date despre soarta celor peste 19 vagoane de aur, soarta avutiei noastre nationale.
Un articol de Prof. dr. Nicolae Constantinescu
Membru al Academiei de Medicina din Romania
Membru PPCD |
